Monolaurin - Supliment antivirus pentru a ajuta la combaterea răcelilor, gripei, herpesului zoster, herpesului, virusului Epstein-Barr, sindromului de oboseală cronică.
Poate ajuta la protejarea sistemului imunitar împotriva unei game de agenți infecțioși.
Fără antibiotice - Nu distruge bacteriile prietenoase.
Monolaurin este benefic atât pentru utilizare ocazională, cât și pentru utilizare preventivă pe termen lung.
Extras din ulei de nucă de cocos

Fapte suplimentare pentru capsule de 300 mg
Mărimea porției: 1 capsulă Număr de porții per recipient: 90
Ingrediente principale	Cantitate pe porție	% Aport zilnic
Calciu (fosfat)	106 mg	10%
Monolaurin	600 mg	*
Inozină	7.5 mg	*
Valorile zilnice procentuale sunt calculate pe baza unei diete de 2000 de calorii Valoarea zilnică nu a fost stabilită Alte ingrediente: Fosfat de calciu, Stearat de magneziu, Dioxid de siliciu. Capsulă de gelatină Monolaurin conține monoesterul acidului gras acid lauric. Nu conține porumb, drojdie, grâu, ficat, citrice sau alte alergeni alimentari sau chimici comuni. Fără gluten. Metodele de fabricație includ proprietăți speciale de eliberare întârziată.

MONOLAURIN ESTE CE
Monolaurin este un agent antimicrobian care protejează sistemul imunitar împotriva unei game de agenți infecțioși. Monolaurin este un derivat de ester gliceridic al acidului lauric, un acid gras găsit în mod natural în laptele matern și anumite uleiuri vegetale. Acest acid gras a fost folosit ca agent germicid de secole. Acidul lauric a fost descoperit inițial atunci când microbiologii au studiat laptele matern uman pentru a determina substanțele antivirale care protejează sugarii de infecțiile microbiene. S-a demonstrat că protejează nou-născuții, a căror sistem imunitar este subdezvoltat, de Virusul Respiratoriu Syncytial (RSV) și alte virusuri ale căilor respiratorii. Monolaurin s-a dovedit a avea o activitate virală chiar mai mare decât acidul lauric.

MONOLAURIN ESTE EFICIENT ÎN TRATAREA
În general, Monolaurin poate ajuta la combaterea răcelilor, gripei, EBV, herpesului zoster, herpesului și sindromului de oboseală cronică.

În studiile efectuate la Filiala de Virologie Respiratorie, Centrele pentru Controlul Bolilor, Atlanta, Georgia, s-a constatat că Monolaurinul este eficient împotriva a 14 virusuri umane cu ARN și ADN învelite în culturi celulare (3). Acestea includ gripa, RSV, Rubeola, Newcastle, Coronavirus, Herpes Simplex tipurile 1 și 2, Virusul Epstein-Barr (EBV) și citomegalovirusul. (Monolaurinul nu are efect asupra virusurilor goale, cum ar fi polio, virusul encefalitei, coxsachie sau virusurile variolei.) Monolaurinul a eliminat toată infectivitatea măsurabilă prin desintegrarea învelișului virusului.

CUM MĂ POT PROTEJA ÎN TIMPUL SEZONULUI RECE ȘI AL GRIPULUI
Monolaurin servește ca un supliment alimentar valoros pentru persoanele care simt că se îmbolnăvesc de răceală sau gripă. Mulți medici și-au dezvoltat propriile protocoale clinice în programul lor de prevenire a răcelii și gripei și recomandă administrarea a mai multor capsule de Monolaurin pe stomacul gol.

Monolaurin nu este tipul de supliment alimentar pe care trebuie să-l luați zilnic (deși multe persoane îl iau regulat în scopuri preventive), ci doar atunci când este nevoie. Dacă aveți febră sau ganglioni limfatici umflați, este întotdeauna cel mai bine să consultați un medic, dar dacă simțiți semnele timpurii ale gripei, cum ar fi nasul înfundat, pielea iritată și poate o durere în gât, Monolaurin ar putea oferi prima linie de apărare.

ANTIBIOTICE, MONOLAURIN ȘI GRIPA
Monolaurin, pe de altă parte, nu pare să aibă un efect advers asupra bacteriilor digestive dorite, ci doar asupra microorganismelor nedorite. În plus, Monolaurin poate reduce rezistența germenilor la antibiotice.

Utilizarea frecventă a antibioticelor poate duce la perturbări majore în sănătate și în special în funcția sistemului imunitar. Rezistența la antibiotice, rezultată din suprautilizarea medicamentelor prescrise, este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă comunitatea medicală în prezent. Rezistența este cumulativă (și provine în parte din antibioticele din rezerva noastră de alimente). De aceea, este important să se ia în considerare începerea cu agenți nutriționali, cum ar fi Monolaurin, în primul rând. Gripa simplă, deși neplăcută, nu este o amenințare la adresa vieții și nu necesită terapie medicamentoasă. Agenții fiziologici nutriționali, cum ar fi Monolaurin, ar putea fi o alegere bună în primul rând.

ESTE MONOLAURINUL SIGUR
Nu doar că Monolaurin este inclus în lista GRAS (Recunoscut în general ca sigur), dar poate fi, datorită sursei sale de origine, mai sigur decât multe alte suplimente alimentare care sunt concepute pentru a stimula sistemul imunitar.

Unul dintre cele mai sigure substanțe cunoscute de om este laptele matern. Aici se găsește monogliceridul acidului lauric (Monolaurin). Când un copil este născut, este complet dependent de factorii alimentari din laptele mamei pentru protecție imună. Analizând compoziția laptelui matern uman, cercetătorii medicali au descoperit monogliceride de acid lauric în concentrații ridicate. Monolaurinul se găsește și în ulei de cocos, unt și smântână grasă; abia recent a fost izolat și purificat. Este extrem de neobișnuit în farmacologie să găsești substanțe chimice care sunt toxice pentru forme inferioare de viață (bacterii, fungi și viruși), dar non-toxice pentru om.

Instrucțiuni de utilizare

Pentru cei care simt că se confruntă cu o infecție virală:

600 mg Capsule - 3 capsule de Monolaurin pe stomacul gol, prima dată dimineața, iar pentru cazurile mai severe, încă 3 seara.

Pentru cei cu stomac sensibil, Monolaurin poate fi luat cu mâncare. Doza poate fi redusă pe măsură ce simptomele scad. Desigur, ar trebui să cauți întotdeauna sfatul unui medic dacă ai febră, dureri sau dacă simptomele persistă.

Copiii mici pot lua și Monolaurin la o doză redusă. Dacă le administrați Monolaurin copiilor (sau adulților) care au dificultăți în înghițirea capsulelor, le puteți deschide și presăra Monolaurinul în ceva precum piure de mere sau iaurt.

Pentru Virusul Epstein-Bar, Herpes 1 și 2 sau alte condiții virale cronice:

Capsule de 600 mg - 3 capsule de Monolaurin atunci când apare o erupție
și 1 capsulă ca doză de întreținere în perioadele de repaus.

Uneori virusul herpes poate fi activat de Monolaurin și apoi distrus, rezultând într-o reacție de tip Herxheimer. Protocoale similare au fost folosite și cu virusul Epstein-Barr (care seamănă foarte mult cu virusul herpes), care ar putea fi responsabil pentru oboseala cronică și chiar scleroza multiplă (16, 17).

Referințe

1. Isaacs CE. Funcția antimicrobiană a lipidelor din lapte. Avansuri în Cercetarea Nutrițională. 10:271-85, 2001.

Proprietățile antiinfecțioase ale laptelui matern. J. Pediatrie 94, 1-9, 1979.

3. Hierholzer JC și Kabara JJ. Efectele in vitro ale compușilor de Monolaurin asupra virusurilor cu ARN și ADN învelite. J. Food Safety 4:1, 1982.

4. Kabara JJ. Lipidele ca factori de rezistență ai laptelui matern uman. Nutr. Rev. 38:65, 1980.

Factorii din laptele matern care interferă cu activitățile virusului gripal.

6. Cohen SS. Strategie pentru chimioterapia bolilor infecțioase. Știință 197:431, 1977.

7. Dulbecco A. Interferența cu multiplicarea virală. În: Virologie, Dulbecco, A. și Ginsberg, H. edit, Harper & Row, Philadelphia, 1980.

Acizii grași și derivații lor ca agenți antimicrobieni. Antimicrob. Agenți Chimioter. 2:23, 1972.

9. Sands JA et al. Efectele antivirale ale acizilor grași și derivaților. În: Efectele farmacologice ale lipidelor. Am. Oil Chem. Soc: Champaign, 1979;75.

Compararea activităților antivirale ale sorbatului de potasiu, benzoatului de sodiu și esterilor de glicerină și sucroză ai acizilor grași. Appi. Environ. Microbiol. 39:1178, 1980.

11. Sands J et al. Sensibilitate extremă a virusurilor învelite, inclusiv herpes simplex, la monogliceride nesaturate cu lanț lung și alcooli. Agenta antimicrobiană și chimioterapia 15(1):67-73, 1979.

Acizii grași liberi nesaturați inactivează virusurile de pe suprafața animalelor.

Ismail-Cassim, N et al. Inhibiția decoferării virusului enterovirus bovin de către acizi grași cu catenă scurtă. J. Gen. Virol. 71(10):2283-9, 1990.

Inactivarea virusului stomatitei veziculare prin fotosensibilizare după incubație cu un acid gras de piren. Febs. Let. 270(12):9-10, 1990.

15. Boddie RL și Nickerson SE. Evaluarea germicidelor pentru sfârcuri după mulgere care conțin Lauricidin, acizi grași saturați și acid lactic. J. Dairy Sci. 75(6):1725-30, 1992.

Ascherio A., Munger K.L., Lenette E.T., Spiegelman D., Hernan M.A., Olek M.J., Hankinson S.E., și Hunter, D.J. Anticorpii virusului Epstein-Barr și riscul sclerozei multiple: un studiu prospectiv. JAMA 286(24:3127-9, 26 decembrie 2001.

17. Simmons A. Virusul herpes și scleroza multiplă. Herpes 8(3):60-3, noiembrie 2001.

© 2002 Ecological Formulas/Cardiovascular Research, Ltd.

Lauricidin
Informații tehnice despre Lauricidin® (monolaurin) pentru profesioniștii din domeniul sănătății

Proprietățile antivirale, antibacteriene și antiprotozoale ale acidului lauric și monolaurinei au fost recunoscute de aproape trei decenii doar de un număr mic de cercetători: munca lor a rezultat însă în 50 sau mai multe articole de cercetare și numeroase patente americane și străine. Prof. Dr. Jon J. Kabara a efectuat cercetări originale seminale în această zonă a cercetării grăsimilor. Kabara (1968) a brevetat inițial anumite acizi grași (AG) și derivații lor (de exemplu, monogliceridele (MG) pot avea efecte adverse asupra diferitelor microorganisme. În timp ce este netoxic și aprobat ca aditiv alimentar direct de FDA, monolaurina afectează negativ bacteriile, drojdiile, ciupercile și virusurile îmbrăcate.

Kabara a descoperit că proprietățile care determină acțiunea antiinfecțioasă a lipidelor sunt legate de structura lor: de exemplu, acizii grași liberi și monogliceridele. Monogliceridele sunt active; digliceridele și trigliceridele sunt inactive. Dintre acizii grași saturați, acidul lauric are o activitate antivirală mai mare decât acidul caprilic (C-8), acidul capric (C-10) sau acidul miristic (C-14).

Acizii grași și monogliceride își produc efectele lor de ucidere/inactivare prin mai multe mecanisme. Un mecanism postulat anterior a fost perturbarea dublului strat lipidic al membranei plasmatice. Acțiunea antivirală atribuită monolaurinei constă în fluidizarea lipidelor și fosfolipidelor din învelișul virusului, cauzând dezintegrarea membranei microbiene. Studiile mai recente indică faptul că un efect antimicrobian în bacterii este legat de interferența monolaurinei cu transmiterea semnalului/formarea toxinei (Projan et al 1994). Un alt efect antimicrobian în virusuri se datorează interferenței acidului lauric cu asamblarea virusului și maturarea virală (Hornung et al 1994). Al treilea mod de acțiune poate fi asupra sistemului imunitar însuși (Witcher et al, 1993).

Hierholzer și Kabara (1982) au raportat prima dată activitatea antivirală a monogliceridului de acid lauric (monolaurin) asupra virusurilor care afectează oamenii. Au demonstrat efecte virucide ale monolaurinului asupra virusurilor ARN și ADN învelite. Această lucrare a fost realizată la Centrul pentru Controlul Bolilor al Serviciului de Sănătate Publică al SUA. Studiul a fost efectuat folosind prototipuri de virusuri selectate sau tulpini reprezentative recunoscute ale virusurilor umane învelite. Toate aceste virusuri au o membrană lipidică. Prezența unei membrane lipidice pe virusuri le face deosebit de vulnerabile la acidul lauric și la derivatul său monolaurin. Aceste constatări inițiale au fost confirmate de multe alte studii.

Cercetările au arătat că virusurile învelite sunt inactivate de acizii grași și monogliceridele adăugate atât în laptele uman, cât și în cel bovin (Isaacs et al 1991). Alții (Isaacs et al 1986, 1990, 1991, 1992; Thormar et al 1987) au confirmat declarațiile inițiale ale lui Kabara referitoare la eficacitatea monolaurinei.

Unele dintre virusurile inactivate de acești lipizi sunt virusul rujeolei, virusul herpes simplex (HSV-1 și -2), membrii familiei herpes (HIV, hepatita C, virusul stomatitei veziculare (VSV), virusul visna și citomegalovirusul (CMV). Multe dintre organismele patogene raportate a fi inactivate de acești lipizi antimicrobieni sunt cele cunoscute ca fiind responsabile pentru infecțiile oportuniste la persoanele HIV-pozitive. De exemplu, infecția concomitentă cu citomegalovirusul este recunoscută ca o complicatie serioasă pentru persoanele HIV-pozitive (Macallan et al 1993).

Prin urmare, pare imperativ să investigăm aspectele practice și beneficiile potențiale ale unui supliment alimentar precum monolaurina (Lauricidin) pentru persoanele infectate cu microorganisme. Până acum, puțini nutriționiști din comunitatea principală de nutriție par să fi recunoscut beneficiul adăugat al lipidelor antimicrobiene în sprijinul pacienților infectați. Aceste acizi grași antimicrobieni și derivații lor sunt practic netoxici pentru om. Conform cercetărilor publicate, acidul lauric este unul dintre cei mai buni acizi grași "inactivanți", iar monogliceridul său este chiar mai eficient decât acidul gras singur (Kabara 1978, Sands et al 1978, Fletcher et al 1985, Kabara 1985).

Trebuie subliniat faptul că acidul lauric nu poate fi luat pe cale orală deoarece este extrem de iritant. În schimb, Lauricidin®, un derivat al acidului lauric legat chimic de glicerol pentru a forma monolaurină, poate fi luat pe cale orală fără nicio problemă.
Învelișul lipidic al virusurilor, bacteriilor și altor microorganisme depinde de lipidele gazdei pentru constituenții lor lipidici. Variabilitatea acizilor grași din alimentele consumate de indivizi, precum și variabilitatea din sinteza de novo, contribuie la variabilitatea acizilor grași din membranele lor.

Monolaurin nu pare să aibă un efect advers asupra bacteriilor benefice din intestin, ci doar asupra microorganismelor potențial patogene. De exemplu, Isaacs et al (1991) au raportat că monolaurina nu inactivează Escherichia coli sau Salmonella enteritidis comune, dar inactivează în mod semnificativ Hemophilus influenza, Staphylococcus epidermidis și streptococul gram pozitiv din Grupul B.

Bacteriile potențial patogene inactivate de monolaurin includ Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Streptococcus agalactiae, Grupurile A, streptococi-organisme gram-pozitive și unele organisme gram-negative (Vibrio parahaemolyticus și Helicobacter pylori).

Scăderea creșterii Staphylococcus aureus și scăderea producției de toxină sindromului de șoc toxic-l a fost demonstrată cu monolaurină (Holland et al 1994). Monolaurina a fost de 5000 de ori mai inhibitoare împotriva Listeria monocytogenes decât etanolul (Oh & Marshall 1993). În vitro, monolaurina inactivază rapid Helicobacter pylori. Mai important, pare să existe foarte puțină dezvoltare a rezistenței organismului la efectele bactericide (Petschow et al 1996) ale acestor antimicrobiene naturale.

Un număr de ciuperci, drojdii și protozoare sunt, de asemenea, inactivate sau ucise de monolaurin. Ciupercile includ mai multe specii de dermatofite (Isaacs et al 1991). Drojdia raportată ca fiind afectată este Candida albicans (Isaacs et al 1991). Parazitul protozoar Giardia lamblia este ucis de monogliceridele din laptele matern hidrolizat (Hemell et al 1986, Reiner et al 1986, Crouch et al 1991, Isaacs et al 1991).

Chlamydia trachomatis este inactivată de monolaurină (Bergsson et al 1998). Hidrogelurile care conțin monocaprin/monolaurină sunt inactivatori puternici in vitro ai virusurilor cu transmitere sexuală precum HSV-2 și HIV-1 și bacteriilor precum gonoreea Neisseriană (Thormar 1999).

Citește mai mult:http://www.aviva.ca/article.asp?articleid=13#ixzz1kmYL9F9Z

ACESTE DECLARAȚII NU AU FOST EVALUATE DE FDA. NU SUNT DESTINATE PENTRU A DIAGNOSTICA, TRATA SAU VINDECA ORICE BOALĂ

Monolaurină (acid lauric) 600 mg 90 capsule